Design minimalist cu fundal gri, forme geometrice în roșu, albastru, negru și alb, și titlul proiectului.

Despre proiect

Reclaiming Post-Industrial Futures este un program de rezidențe artistice care explorează situri de patrimoniu industrial uitate din România, transformându-le în spații pentru colaborare și consolidare a comunităților. Dezvoltat de EUNIC România, proiectul reunește opt instituții culturale active în România, fiecare susținând câte o rezidență:

  • British Council
  • Centrul Ceh
  • Ambasada Regatului Țărilor de Jos în România
  • Institutul Francez
  • Institutul Italian de Cultură
  • Institutul Cervantes
  • Institutul Polonez
  • Fundația9

EUNIC – European Union National Institutes for Culture – este rețeaua europeană a institutelor și organizațiilor culturale naționale, cu 39 de membri din toate statele membre ale UE și din țări asociate.

Proiectul a fost conceput de acest consorțiu de parteneri europeni, în colaborare cu curatoarea Ilinca Păun Constantinescu – PhD, Președinte & Fondator al Asociației Ideilagram, Co-Fondator al Asociației Planeta Petrila, Co-Fondator al Biroului de Arhitectură Ideogram Studio, Lector universitar la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, în cadrul Departamentului de Teorie și Istoria Arhitecturii.

Localizarea patrimoniului industrial

Industrializarea a modelat profund orașele din România, infiltrându-se în toate aspectele vieții urbane. După 1989, majoritatea complexelor industriale au fost închise și decuplate brusc de la dinamica orașelor, lăsând în urmă atât comunitățile de muncitori, cât și spații vaste abandonate. Aceste “viduri urbane” continuă să afecteze coeziunea socială și peisajul construit al orașelor, generând o criză de identitate și funcționalitate.

Fostele situri industriale compun astăzi un nou tip de peisaj cultural – o țesătură de clădiri, oameni și narațiuni locale – care riscă să fie redusă la tăcere sau complet ștearsă. În orașele mici, acest proces este cu atât mai acut, pe măsură ce atracția orașelor mari eclipsează patrimoniul uneori extraordinar și calitatea vieții pe care ar putea-o oferi fostele mcii orașe industriale.

Totuși, asemenea multor momente istorice de cotitură, criza poate deveni un catalizator al creativității. Clădirile degradate, comunitățile dezorientate și spațiile părăsite pot părea, la prima vedere, simptome ale declinului. Dar ele ascund și resurse latente: valori neexplorate, capacități comunitare și o memorie colectivă ce merită reactivată. Departe de a fi simple relicve ale trecutului, aceste locuri sunt uneori surprinzător de bogate – atât prin patrimoniul construit și istoriile lor, cât și prin rețelele sociale încă vii. În lipsa unor direcții impuse de sus (cu câteva excepții notabile), inițiativele pornite de jos propun noi moduri de raportare la realitatea urbană și implică activ comunitățile în procesul de reimaginare a viitorului.

În ultimii ani, în România s-a conturat o rețea tot mai solidă de astfel de initiative

Reclaiming Post-Industrial Futures este un proiect care lucrează cu o serie de situri industriale emblematice și comunitățile lor, oferind o perspectivă integratoare asupra diversității locale și a patrimoniului construit, adesea uitat și a naturii uimitoare ce în incadrează:

  • ORAȘUL VICTORIA – un oraș-grădină construit de la zero în anii 1950
  • REȘIȚA – cel mai vechi centru al industriei siderurgice, din secolul al XVIII-lea
  • DROBETA TURNU-SEVERIN – un șantier naval din secolul al XIX-lea, monument istorc neutilizat pe malul Dunării
  • CÂMPINA – cea mai modernă rafinărie din lume de dinainte de Primul Război Mondial
  • TURNU MĂGURELE – un oraș-port la Dunăre, amenajat conform unui proiect urbanistic din 1836
  • PETRILA – cel mai vechi sit minier din Valea Jiului
  • Și stratul industrial ascuns din centrul Bucureștiului.

Proiectul este o invitație de a explora impresionantul patrimoniu industrial construit, dar adesea abandonat, precum și potențialul acestor „carcase” monumentale goale. Spațiile lor spectaculoase și poveștile colective despre muncă și viață sunt încă profund conectate, astfel că este, totodată, o invitație de a intra în legătură cu inițiativele și comunitățile locale și de a contribui la viitorul orașelor lor. Este o invitație de a explora istorii diverse și peisaje culturale variate, de a întâlni organizații locale active în domeniile arhitecturii, strategiei urbane, istoriei și artei.

Pe durata șederii de 10–14 zile la organizația gazdă, artiștii se vor implica activ în experiența rezidenței. Fiecare rezident va organiza un eveniment public – fie că este vorba de un atelier, o discuție, o întâlnire comunitară, o sesiune de gătit sau alt format interactiv – pentru a se conecta cu comunitatea locală sau cu spațiul în care lucrează. Pe parcursul rezidenței, artiștii își vor documenta procesul și experiențele prin jurnale în diverse forme: scris, materiale audio-vizuale, obiecte, desene, schițe sau lucrări noi. Această documentare creativă va fi accesibilă publicului. În toamna anului 2025, toți rezidenții se vor reîntâlni la București pentru un eveniment de două zile, unde vor împărtăși concluzii și rezultate, contribuind la dialogul și impactul continuu al proiectului.

Descoperă organizațiile gazdă

La Firul Ierbii (LFI) și-a deschis porțile în 2016 în fosta fabrică de bumbac din Timpuri Noi, ca spațiu independent menit să informeze cetățenii cu privire la problemele orașului. La Firul Ierbii este un instrument important pentru activarea comunității: un spațiu pentru întâlniri, dezbateri publice și inițiative civice. Scopul lor este de a oferi comunității urbane active din București un centru public cu acces permanent, proiectat și echipat, care să permită interacțiunea între toți actorii urbani.

Unul dintre principalii parteneri ai LFI este AMAIS, o organizație non-profit înființată în 2015, care sprijină persoanele cu dizabilități și pe cei din jurul lor pentru a schimba percepția asupra dizabilității și pentru a face problemele de accesibilitate mai vizibile. Datorită spațiului oferit de La Firul Ierbii, AMAIS a reușit să crească și să dezvolte o comunitate diversă, transformând acest loc într-un reper al incluziunii, deschis atât persoanelor cu dizabilități, cât și celor fără.

Rezidență susținută de Centrul Ceh și British Council România.

Urbanium a fost creat în 2013 de un grup de tineri din Turnu pentru a atrage mișcări artistice, sociale și economice activiste și inovatoare în orașele mici. Organizația Urbanium este atașată de ideea de „Buen Vivir”, plasând în centrul bunăstării unei comunități relațiile dintre membrii săi și toate celelalte ființe locale non-umane, vegetale sau animale – un concept cheie pentru procesele de reziliență și regenerare în fața actualei crize climatice, de biodiversitate sau politice. Pentru mulți cetățeni ai orașului, fascinați de ideologiile neoliberale de dezvoltare, relațiile dintre comunitate și natură nu par a fi importante, chiar dacă reacțiile critice la intervențiile recente în Parcul Central (care au implicat tăieri de arbori istorici) iar putea indica o sensibilitate față de aceste bunuri. Urbanium valorifică activele naturale subutilizate, varietatea și profunzimea relațiilor sociale într-un imaginar alternativ al dezvoltării – unul pe care niciun actor politic nu a fost încă capabil să îl ofere; în acest context, abordări artistice ale acestor probleme pot crea motivație, pasiune și acțiune!

Rezidență susținută de Institutul Cervantes.

“Rafinăria la Prezent” este un grup de inițiativă civică din Câmpina (arhitecți, urbaniști, ingineri, istorici, geografi, fotografi), cu scopul de a susține conservarea, reutilizarea adaptivă și dezvoltarea urbană a sitului industrial central al fostei rafinării „Steaua Română”. Din 2021, grupul a inițiat dialogul între actorii locali, cercetând și crescând gradul de conștientizare cu privire la importanța istorică, memorială și arhitecturală a rafinăriei. Partenerul său, Asociația „1503” este fondată de inginerul Ionuț Oprea (n.1987) și militează pentru un posibil muzeu al orașului. Cele două inițiative sunt susținute, printre alții, de Mădălin-Cristian Focșa (n.1980), geograf, ghid turistic și maestru în istorie, și de arhitecta Ștefana Pascu-Nica (n.1985), stabilită în Câmpina, cu activitate relevantă în domeniul patrimoniului construit local.

Rezidență susținută de Institutul Italian de Cultură.

MKBT, prescurtarea de la Make Better, a început în anul 2014 ca proiect al unui grup de tineri profesioniști în economie urbană, planificare, inginerie urbană și geografie, reuniți de interesul lor pentru regenerarea și dezvoltarea urbană. Pentru Reșița, MKBT a jucat rolul unui curator de potențial. Tinerii au început să lucreze cu municipalitatea în toamna anului 2016, schițând strategii de regenerare urbană pentru oraș. Prima lor sarcină a fost să efectueze o evaluare detaliată a terenurilor și clădirilor abandonate sau subutilizate din oraș. MKBT utilizează o abordare interdisciplinară pe termen lung, lucrând la nivel local, prin acțiuni participative, adaptate nevoilor, aspirațiior și oportunităților locale. Cele trei domenii-cheie de acțiune sunt (1) accesul la locuințe sigure și decente, (2) (re)utilizarea durabilă a mediului construit și (3) orașul și natura: reducerea decalajelor. În 2024, orașul a găzduit pentru prima dată un eveniment stradal dedicat patrimoniului industrial, mai exact funicularului, planificat pentru reutilizare adaptivă – un scurt videoclip aici. Ediția din acest an, planificată pentru 1–3 august, va fi dedicată ultimului furnal din Reșița – cu scopul de a aduce comunitatea împreună pentru a imagina o nouă utilizare publică a acestui puternic simbol industrial – fotografii aici.

Rezidență susținută de Institutul Francez din România.

Pentru a gestiona proiectul de regenerare al Exploatării Miniere Petrila după închiderea sa din anul 2015, este înființată – Asociația Planeta Petrila – o entitate formată din administrația locală, societatea civilă, foști mineri, arhitecți și urbaniști. La scara mai largă a Văii Jiului, Societatea Valea Jiului este principalul colaborator al Asociației Planeta Petrila: un ONG activ în domeniul dezvoltării locale care are ca scop dezvoltarea socială, economică și culturală a Văii Jiului pentru a îmbunătăți calitatea vieții comunității locale. Sub umbrela sa, 28 de ONG-uri active în Valea Jiului colaborează pentru tranziția justă a Văii Jiului de la industria poluantă și dezvoltarea regiunii. Împreună cu artistul Ion Barbu, asociațiile au menținut viu interesul pentru complexul minier și au organizat anual evenimente precum „Ziua minelor deschise” sau „Ziua minerului”, care au deschis mina publicului, într-un mod creativ și participativ. Evenimentele au testat diferite activități în clădirile minei, cu scopul de a crește valoarea percepută a patrimoniului industrial și de a reconecta mina cu localnicii.

Rezidență susținută de Institutul Polonez.

Asociația Front la Dunăre a apărut în 2024, pe atunci ca o echipă de studenți la arhitectură, între timp tineri arhitecți. ONG-ul își asumă rolul de mediator cultural în dialogul dintre societatea civilă, administrațiile locale și istoria adesea controversată a patrimoniului dunărean. Obiectivele principale de-a lungul falezei Drobetei reprezintă direcția lor actuală: Fântâna Portului, restaurată de aceeași echipă între 2021 și 2024; Șantierul Naval din 1851 și situl UNESCO Podul lui Traian ca poli extremi ai axei malului; și insula Șimian ca satelit final al orașului până la granița cu Serbia. În acest fel și în timp, un model strategic de interpretare a patrimoniului va stimula activitățile culturale pentru tinerii profesioniști și comunitatea locală prin metode neintruzive de impact regional. În acest an, atât Drobeta, cât și insula Șimian vor fi gazdele primului proiect al echipei, Open Waterways, care își propune să conecteze permanent insula cu malul orașului și să organizeze un concurs de arhitectură pentru insulă, tururi ghidate, filme și o serie de activități pentru a arăta potențialul unui spațiu public mai degrabă uitat și pentru a deschide discuția foarte necesară în jurul acestuia.

Rezidență susținută de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în România.

Dana Diminescu (crescută la Victoria, sociolog și artist, profesor asociat la Institut Polytechnique de Paris, École de Télécom) s-a întors la Victoria în anul 2015 pentru a efectua un studiu de cercetare la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor „Securității” și pentru a realiza interviuri cu câteva personalități relevante ale orașului. Pe baza acestui demers personal (reconstituirea unei imagini a orașului pe care nu a cunoscut-o în copilărie), proiectul ‘Utopian Cities, Programmed Societies’ a prins contur în 2019, împreună cu Tincuța Heinzel și Ioana Macrea-Toma. Dana Diminescu continuă să lucreze în orașul ideal Victoria, având în centrul demersului său metoda monografică și deriva situaționistă. Lucrările ei se vor concentra pe utopiile generate în timpul existenței sale de liderii și instituțiile regimului comunist, dar și de locuitorii înșiși și pe posibilele modalități de reinvestire a acestui sit prin intermediul AI.

Rezidență susținută de Fundația9.

Descoperă rezidenții

  • Jos Boys [UK]: O arhitectă feministă regândește spațiul industrial prin grijă, accesibilitate și artă

Cu zeci de ani de activitate în arhitectură, activism și justiție socială, Jos Boys explorează felul în care orașele includ anumite persoane și le exclud pe altele. Jos a co-fondat Matrix Feminist Design Collective în anii 1980 și DisOrdinary Architecture Project în 2007, conectând artiști cu dizabilități și profesioniști din domeniul mediului construit. În ultimii ani, și-a extins practica către mixed-media, instalații, film și acțiuni performative colective – formulând întrebări urgente despre echitate, apartenență și micro-procesele vieții cotidiene.

  • Štěpán Kus [CZ]: Un sculptor ceh explorează stratul industrial ascuns al capitalei [Reclaiming Bucharest]

Štěpán Kus este un sculptor și artist vizual ceh ale cărui lucrări explorează intersecțiile dintre arhitectură, spațiul public și comportamentul uman. Prin obiecte și instalații spațiale, el creează dialoguri între contextele istorice și momentul prezent. În prezent își finalizează studiile la Academy of Fine Arts din Praga, lucrările lui Štěpán invită privitorii să regândească spațiile în care locuiesc – ce au fost odată și ce ar putea deveni.

  • Joel Blanco [ES]: Un futurist spaniol regândește identitatea unui oraș în declin [Reclaiming Turnu Măgurele]

Joel Blanco este un artist și designer spaniol ale cărui lucrări explorează imaginarul viitorului modelat de cultura pop și de viața interconectată. Este co-fondator al Business Serio, o companie de consultanță care utilizează scenariul și ficțiunea de design pentru a ajuta organizațiile să imagineze viitoruri alternative. Recunoscut de Forbes Spania drept unul dintre primii 40 de futuriști ai țării în 2022, Blanco este specializat în strategie, cercetare a tendințelor și metodologii speculative.

Giulia Vitiello este creatoare de teatru, coregrafă, performance designer și cercetătoare. Lucrările sale interdisciplinare sunt înrădăcinate în memoria colectivă, în creația adaptată contextuluiși în metodologii performative aplicate. Deține un First Class Honours BA în design și practici performative de la Central Saint Martins – University of the Arts London, și s-a antrenat în actorie, teatru fizic și dans în întreaga Europă. Co-director al danscentrumjette din Bruxelles, a fondat dancing from archives în 2023, explorând patrimoniul industrial și memoria prin spectacol.

  • Céline Berger [FR]: Un artist francez reimaginează viitorul unui oraș siderurgic [Reclaiming Reșița]

Înainte de a se îndrepta către artă, Céline Berger a lucrat timp de peste un deceniu ca inginer de producție în microelectronică. După falimentul companiei sale în 2008, ea a schimbat calea, absolvind în 2012 Academy of Media Arts în Cologne și devenind rezidentă la Rijksakademie van Beeldende Kunsten din Amsterdam. În prezent, munca sa artistică este profund integrată în munca de zi cu zi și în narațiunile ignorate. Céline se plasează adesea în medii profesionale non-artistice pentru a explora povești „nespectaculoase” – micile tensiuni și gesturi care definesc modul în care lucrăm, ne adaptăm și rezistăm.

  • Kamila Szejnoch [PL]: O artistă din Polonia imaginează o nouă viață pentru un fost oraș minier [Reclaiming Petrila]

Kamila Szejnoch este o artistă din Varșovia care lucrează la intersecția dintre sculptură, instalație și intervenție urbană. Practica sa este înrădăcinată în spațiul public, unde activează memoria istorică, emoția colectivă și reflecția critică prin gesturi artistice. Este licențiată în sculptură la Academy of Fine Arts din Varșovia și în politici sociale la Universitatea din Varșovia. Studiile sale postuniversitare în Țările de Jos, la Dutch Art Institute, i-au consolidat abordarea transdisciplinară.

  • Darya Akhrameika [NL]: Un designer de spații reflectă asupra memoriei, granițelor și trecutului industrial al fluviului [Reclaiming Drobeta-Turnu Severin]

Darya Akhrameika lucrează la intersecția dintre arhitectură, artă vizuală și cercetarea critică. Absolventă a Gerrit Rietveld Academie din Amsterdam, lucrarea ei îmbină ilustrația, scenografia și instalațiile spațiale imersive pentru a examina impactul politicii globale asupra mediului construit – în special în dinamica schimbătoare dintre Europa de Est și Europa de Vest. Procesul său artistic este profund bazat pe cercetare, permițându-i să traducă narațiuni geopolitice complexe în experiențe materiale care invită la reflecție și implicare critică.

  • Daniel Semenciuc & Ana Barbu [RO]: Doi artiști redescoperă o utopie socialistă prin arhitectură, grădinărit și rezistență artistică [Reclaiming Victoria]

Daniel Semenciuc este un artist vizual și arhitect educat la Yale University (Arhitectură) și UNArte București (MA Pictură). Practica lui Daniel interoghează istoria oficială, memoria personală și dezolarea peisajului post-comunist printr-un limbaj vizual sobru, poetic și incisiv.

Ana Barbu este o artistă multidisciplinară care trăiește într-un sat din Câmpia Bărăganului. Munca Anei transformă arta într-un mod blând de viață, înrădăcinat în grădinărit, timp domol și observație atentă. Ea îmbină ecologia, documentarea și scrierea de eseuri pentru a crea acte de rezistență și reconectare cu pământul.
Distribuie